Nedumerita si plina de nelamuriri in ceea ce priveste viitorul ei decide ca trebuie sa faca schimbari in viata ei , schimbari care ar trebuii sa o scoata din desertu prin care se plimba , eu ca un iubit devotat promit sa ii fiu alaturi si sa o sustin precum o sticla de apa in desert , asteptand sa o sustin in decizile pe care urmeaza sa le ia ...ghici ce ? Pentru asi usura bagaju ratacita decide sa renunte la apa , cine stie poate mai are ceva sticle de rezerva , poate nu stie ca apa odata lasata in desert nu se mai poate recupera , un ultim sfat pe care il pot da e ca in urmatoarele decizii pe care le ia sa nu inceapa cu un abandon , nu exista progres in abandon .... Semneaza "suflet frumos" Ps: sper sa iesi din desertu prin care umblii si sa o faci in adeveratu sens al cuvantului , nu as vrea sa ai halucinatii ca doar sti cum e fara apa in desert ...cat in ceea ce ma priveste pe mine , o noua viata e timpu sa incep , ca incepeam sa umblu prin desert
Hai sa fim sinceri. Tu esti un om obisnuit, contemporan, tanar. Posibil ca inveti la vre-o facultate, sau poate ca muncesti deja. Ai familie, prieteni, ai unde sa locuesti, ai ce sa manaci, telefon din ultimile generatii, ai cu ce sa te imbraci. Ai muzica ta preferata, filmele indragite. Tu te uiti la televizor, citesti jurnale si ziare, mergi in cafenele si cluburi. Tu ai o viata normala, ordonata. Da, la tine totul este normal. Normal? Chiar asa de normala crezi ca este viata ta?