Dacă e un lucru la care femeile sunt mult mai bune decât bărbaţii, acela e capacitatea incredibilă de a întoarce orice situaţie în favoarea lor, atunci când se află într-o dispută/ceartă cu bărbaţii lor. Sunteţi experte la chestia asta. GENIALE!
Ai putea crede că sunt mai inteligente decât noi şi că noi suntem mai “gorile” … care, eventual, sunt bune doar dacă trebuie să-şi folosească forţa. Faptul că 90% din invenţiile omenirii au fost realizate de bărbaţi vine să contrazică teoria asta.
Nu suntem mai proşti, doar că noi ne concentrăm mai mult pe rezolvarea problemelor. Şi asta la modul practic. Eh, când vine vorba de argumente/dispută/ceartă cu ele, plecăm din start cu un mare handicap.
Pt că de cele mai multe ori, ştii că nu câştigi tu. Şi mă întrebam de ce se întâmplă asta.
În primul rând, vi se induce, încă de mici, ideea că sunteţi mai smechere decât noi. Uită-te la poveştile copilăriei noastre!
Vulpea cum e? Şireată!
Ursul cum e? Păcălit de vulpe.
Capra cu 3 iezi mi se pare exemplul cel mai bun. Lupul, care nu era prost deloc, a urmărit-o pe capră ca să afle parola, şi-a pilit dinţii şi şi-a ascuţit limba să vorbească mai subţire, plus că o mai urmărea şi pe scufiţă, se dechiza în bunicuţă etc. deci nu era vre’un fraier.
Practic lupul era interopul pădurii. Ei, cu toate astea, l-a făcut capra la mare artă. Şi uite la ce mod. Diabolic, nu glumă.
Capra ajunge acasă şi află că a venit lupul şi i-a mâncat 2 iezi. Ea ca mamă îndurerată, care tocmai a aflat că şi-a pierdut doi copii, ce face?
Se aruncă nebuneşte în luptă cu lupul, cum ar fi făcut probabil, ţapul?
Nu. Aleargă disperată la autorităţile pădurii, la urs sau ceva de genul?
Nu. Ea se apucă să gătească, mah! “Poale’n brâu, sărmăluţe în foi de viţa şi alte bucate alese“.
După care se duce la cumătru lup să-l invite la ospăţ, prefăcându-se că nu ştie că el i-a mâncat iezii. Între timp, sapă şi o groapă, o umple cu lemne de foc şi sculptează un scaun de ceară pe care-l aşează lângă groapa incălzită. Auzi tu, ce i-a dat prin minte..
Şi mi-l arde pe lup la propriu. Încă odată se induce ideea că femela e muuult mai şmecheră şi mai diabolică decât masculul.
Făt-Frumos era virgin şi acum dacă nu se băga în cârdăşie cu nişte femei smechere.
Vrăjitoarele. El… ca barbatu’… să se ducă la luptă parte-n parte cu zmeul.
Noroc că l-au învăţat diabolicele ce şi cum, ca să-i răpună pe zmei şi să ajungă la prinţesă.
Altfel… labă, tată!
Greierele care o ardea mai artist aşa… cu chitara, cântări toată vara, alea alea. Îl mân’ncă în cur să-i ceară funicii, ceva grâne, atentie!, cu împrumut plus dobandă, până la primăvară.
Ea ce face? După ce-i ţine o morală din aia de îl face pe bietul greiere să aibe mustrări de conştiinţă toată viaţa, mi-l şi ţine sub papuc toată iarna cu câteva grăunţe.
Neuitând să-i mai aducă aminte din când în când că e un looser şi că fără ea era mort. Plus că sunteţi mult mai antrenate decât noi când vine vorba de ceartă.
Adu-ţi aminte! Ce făceai tu ca băiat, când erai mic, la grădiniţă, şi te supăra un coleg?
Zbang zbang. Ca bărbaţii…. rezolvai problema. Ea nu! Ea îl făcea pe ăla să plângă din vorbe.
Tu îţi dai seama câţi ani de experienţă are ea mai mult decât tine, când vine vorba de certat?!?
Ani de zile! N-ai nici o şansă. Doar dacă sare la bătaie!… că la chestia asta eşti tu mai antrenat.
Şi uite aşa intri într-o relaţie, “zmeu“, si ajungi de la: “Bai în casa asta eu fac ce vreu, când vreau, pt că EU sunt bărbatul în casa asta!” la:”Mami, unde ai zis că punem ciorapii ăştia purtaţi? In coşul de lângă maieurile gri, purtate?”
Pt că trebuie să recunoaştem, la chestia asta cu certatul sunteţi mult mai bune decât noi. Practic, cel mai înţelept lucru, pt tine ca bărbat implicat într-o relaţie, este să eviţi cearta. Altfel…
Ai putea crede că sunt mai inteligente decât noi şi că noi suntem mai “gorile” … care, eventual, sunt bune doar dacă trebuie să-şi folosească forţa. Faptul că 90% din invenţiile omenirii au fost realizate de bărbaţi vine să contrazică teoria asta.
Nu suntem mai proşti, doar că noi ne concentrăm mai mult pe rezolvarea problemelor. Şi asta la modul practic. Eh, când vine vorba de argumente/dispută/ceartă cu ele, plecăm din start cu un mare handicap.
Pt că de cele mai multe ori, ştii că nu câştigi tu. Şi mă întrebam de ce se întâmplă asta.
În primul rând, vi se induce, încă de mici, ideea că sunteţi mai smechere decât noi. Uită-te la poveştile copilăriei noastre!
Vulpea cum e? Şireată!
Ursul cum e? Păcălit de vulpe.
Capra cu 3 iezi mi se pare exemplul cel mai bun. Lupul, care nu era prost deloc, a urmărit-o pe capră ca să afle parola, şi-a pilit dinţii şi şi-a ascuţit limba să vorbească mai subţire, plus că o mai urmărea şi pe scufiţă, se dechiza în bunicuţă etc. deci nu era vre’un fraier.
Practic lupul era interopul pădurii. Ei, cu toate astea, l-a făcut capra la mare artă. Şi uite la ce mod. Diabolic, nu glumă.
Capra ajunge acasă şi află că a venit lupul şi i-a mâncat 2 iezi. Ea ca mamă îndurerată, care tocmai a aflat că şi-a pierdut doi copii, ce face?
Se aruncă nebuneşte în luptă cu lupul, cum ar fi făcut probabil, ţapul?
Nu. Aleargă disperată la autorităţile pădurii, la urs sau ceva de genul?
Nu. Ea se apucă să gătească, mah! “Poale’n brâu, sărmăluţe în foi de viţa şi alte bucate alese“.
După care se duce la cumătru lup să-l invite la ospăţ, prefăcându-se că nu ştie că el i-a mâncat iezii. Între timp, sapă şi o groapă, o umple cu lemne de foc şi sculptează un scaun de ceară pe care-l aşează lângă groapa incălzită. Auzi tu, ce i-a dat prin minte..
Şi mi-l arde pe lup la propriu. Încă odată se induce ideea că femela e muuult mai şmecheră şi mai diabolică decât masculul.
Făt-Frumos era virgin şi acum dacă nu se băga în cârdăşie cu nişte femei smechere.
Vrăjitoarele. El… ca barbatu’… să se ducă la luptă parte-n parte cu zmeul.
Noroc că l-au învăţat diabolicele ce şi cum, ca să-i răpună pe zmei şi să ajungă la prinţesă.
Altfel… labă, tată!
Greierele care o ardea mai artist aşa… cu chitara, cântări toată vara, alea alea. Îl mân’ncă în cur să-i ceară funicii, ceva grâne, atentie!, cu împrumut plus dobandă, până la primăvară.
Ea ce face? După ce-i ţine o morală din aia de îl face pe bietul greiere să aibe mustrări de conştiinţă toată viaţa, mi-l şi ţine sub papuc toată iarna cu câteva grăunţe.
Neuitând să-i mai aducă aminte din când în când că e un looser şi că fără ea era mort. Plus că sunteţi mult mai antrenate decât noi când vine vorba de ceartă.
Adu-ţi aminte! Ce făceai tu ca băiat, când erai mic, la grădiniţă, şi te supăra un coleg?
Zbang zbang. Ca bărbaţii…. rezolvai problema. Ea nu! Ea îl făcea pe ăla să plângă din vorbe.
Tu îţi dai seama câţi ani de experienţă are ea mai mult decât tine, când vine vorba de certat?!?
Ani de zile! N-ai nici o şansă. Doar dacă sare la bătaie!… că la chestia asta eşti tu mai antrenat.
Şi uite aşa intri într-o relaţie, “zmeu“, si ajungi de la: “Bai în casa asta eu fac ce vreu, când vreau, pt că EU sunt bărbatul în casa asta!” la:”Mami, unde ai zis că punem ciorapii ăştia purtaţi? In coşul de lângă maieurile gri, purtate?”
Pt că trebuie să recunoaştem, la chestia asta cu certatul sunteţi mult mai bune decât noi. Practic, cel mai înţelept lucru, pt tine ca bărbat implicat într-o relaţie, este să eviţi cearta. Altfel…